Informații utile pentru a începe cu mai multă claritate și încredere.
Evaluarea psihologică este recomandată atunci când părinții observă dificultăți în dezvoltarea, comportamentul, comunicarea, învățarea sau adaptarea emoțională a copilului. De asemenea, poate fi utilă pentru identificarea nivelului de dezvoltare și stabilirea unor recomandări sau direcții de intervenție potrivite nevoilor copilului. Începând cu vârsta de 2 ani urmărim: vocabular dezvoltat, formulare propoziții scurte, autonomie personală, comportament adecvat, socializare bună, iar mai apoi ne axăm pe capacitatea lui de a acumula informații în perioada pre/școlară și dezvoltarea maturității emoționale.
Evaluarea psihologică poate fi realizată de la vârste mici, în jur de 9 luni, în funcție de dezvoltarea copilului și de motivul evaluării.
O evaluare psihologică presupune o analiză structurată a dezvoltării, funcționării cognitive, emoționale și comportamentale a copilului, realizată cu ajutorul discuției, observației și instrumentelor psihologice standardizate. Durata evaluării diferă în funcție de vârsta copilului, obiectivele evaluării și instrumentele utilizate. În general, evaluarea poate necesita una sau mai multe ședințe. Prezența părintelui este stabilită în funcție de vârsta copilului, tipul evaluării și nevoile acestuia. În funcție de tipul evaluării, pot fi necesare documente medicale, psihologice sau educaționale relevante, însă veți fi informat(ă) în momentul programării.
Fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu, însă anumite întârzieri în apariția limbajului sau dificultăți de comunicare pot necesita o evaluare de specialitate. Dacă după vârsta de 2 ani vocabularul nu apare sau este redus, copilul nu folosește cuvinte sau propoziții corespunzătoare vârstei, întâmpină dificultăți în înțelegerea limbajului sau își pierde abilități pe care le dobândise anterior, este recomandată solicitarea unei evaluări.
Copilul care nu reușește să țină pasul cu scrisul de la tablă, este distras de ce se întâmplă dincolo de geam, se joacă permanent cu un pix sau o foaie, este în continuă mișcare și foială, caută să vorbească cu colegii în timpul orei sau se ridică din bancă ori cere la toaletă des, este într-adevăr un școlar obraznic? De cele mai multe ori, aceste comportamente apar datorită hiperactivității care poate veni sau nu la pachet cu deficitul atențional. ADHD-ul, pe scurt, se poate manifesta prin dificultăți de concentrare, impulsivitate, agitație, organizare și finalizare a sarcinilor. Identificarea timpurie a acestor dificultăți și evaluarea de specialitate pot ajuta la înțelegerea nevoilor copilului și la stabilirea unor strategii de sprijin potrivite, mai ales în cazul școlarilor.