Când să ne îngrijorăm?

Deși fiecare copil are ritmul său de dezvoltare, absența permanentă și frecventă a unor elemente din ariile discutate în imagini, este recunoscută ca fiind o întârziere în dezvoltarea acestuia. Întârzierile pot fi globale, manifestându-se pe toate ariile, sau doar pe câteva dintre acestea. 

Imaginile oferite reflectă semnele prin care părinții pot recunoaște o întârziere a dezvoltării micuților.

Descoperirea timpurie a oricărui tip de întârziere în dezvoltare este esențială pentru o intervenție de recuperare eficientă, observându-se că potențialul de recuperare este într-o scădere semnificativă pe măsură ce copilul se apropie de vârsta de 6 ani. De cele mai multe ori, părinții refuză să accepte existența unei dificultăți a copilului și astfel amână o evaluare de specialitate până în ultimul moment, care deobicei apare atunci când copilul trebuie să se integreze într-o colectivitate (grădiniță, școală) și are diverse impedimente.

O serie de numeroși factori pot determina apariția întârzierilor în dezvoltare a copiilor, plecând de la viața intrauterină a fătului (stilul de viață al mamei pe parcursul sarcinii – consum de substanțe nocive, afecțiuni medicale, stres; naștere prematură) până la deficitele senzoriale, afecțiunile medicale (pre ori postnatale) sau ereditare, sindroame genetice, leziuni ale sistemului cerebral sau condiții nefavorabile ale mediului extern în care are loc dezvoltarea celui mic (condiții precare de trai, lipsa stimulării, neglijare, abuz).